sâmbătă, 26 februarie 2011

100 ways to please a Romanian woman

...by Dr P.D. Fogarty
"Introduction


Romanian women expect much more than their British or American counterpart. I have listed my top 100 ways I know to make a a Romanian woman truly happy.
These have taken me eight years to collect, not to mention lots of kicks under the table and guidance from my Romanian wife, not to mention lots of angry Romanian women looking at me in horror!
The funny things is my wife taught me all my social etiquette skills - then had to endure the fact that everyone assumed these came naturally to an English gentleman!
So I thought I would write them down to help others starting down this path to happiness! Good luck and enjoy the ride - it will be no other you have ever experienced!
1 Dress to impress
Romanian women are inundated with good looking men on their tail. Saying that - I dressed terribly and married here as my wife knew other Romanian women would never give me second look!


2 Have your own place!
Most Romanian men and women live with their parrents. If you offer a space away from her parents, you will be greatly admired and your romance will hurtle forward!


3 Learn Romanian
She is looking for a life partener - someone she can talk to when tired. She will love the fact you are showing commitment to her culture.


4 Buy flowers
Buying flowers in Romania is a really big thing. They have no money, food or economic prospects but the local flower shop never goes bust!


5 Buy an odd number of flowers
You only give an even number of flowers such as a dozen red roses at a funeral.


6 Arrive on time and call when you get home
Romanian women worry about everything - especially foreign boyfriends getting home in one piece.


7 Carry two wallets with you
This makes sure when some thieving Romanian robs you (expect it to happen at least twice), you can still cover the cost of the romantic meal, without borrowing from your new date.


8 Cure her negative energy
Know your ""Our Father" so when de deochi (also known as the evil eye or negative energy) strikes - you can sit for an hour rubbing her feet, reciting it 27 times. How do you know she has it - she will meet an old woman and instantly have a headache!"


Descoperit pe Kindle (aici) si amuzat cu cele cateva pagini oferite ca trial.

Cronicuta de film - Terminalul

"Terminalul" (The Terminal) este un film regizat de Steven Spielberg in 2004 si cu o serie de actori foarte buni in toate rolurile (Tom Hanks, Catherine Zeta-Jones, Stanley Tucci, Chi McBride, Diego Luna, Barry Shabaka Henley, Kumar Pallana).

Viktor Navorski, este un calator est european (dintr-o tara inventata, posibil fosta republica sovietica) care face o calatorie la New York.  Cum in tara din care plecase izbucneste un razboi civil, acesta se vede blocat in aeroport, fara cetatenie si fara posibilitatea de a fi legal acceptat in SUA cu o viza de intrare. In plus nici macar deportarea nu este o solutie posibila pentru el. Lipsa sa de cunoastere a limbii engleze complica si mai mult lucrurile, Navorski neintelegand nici macar ce i se intampla.Curand terminalul ii va deveni casa, isi va face amici printre lucratorii din aeroport, isi va castiga mancarea facand diverse servicii pentru magazinele din terminal, va fi utilizat ca translator, se va indragosti de o stewardesa si va intermedia chiar relatii de dragoste intre angajatii terminalului devenind chiar un mic erou local. Terminalul devine chiar locul in care incep si se termina povesti de dragoste.
Filmul nu are cum sa nu miste pe cel care-l  urmareste (mai ales daca acesta a stat vreodata in viata lui blocat in vreun aeroport, macar  o noapte) iar Navorski nu are cum sa nu castige simpatia aceluiasi privitor.
Cum se vor termina toate povestile incepute in terminal, inclusiv cea a eroului principal, va las pe voi sa descoperiti.
Va garantez ca nu va va parea rau pentru cele 128 de minute (atat cat filmul dureaza).

joi, 24 februarie 2011

Cronicuta de film - Goodbye Lenin!


Pentru cei pe care-i iubim suntem in stare sa creem lumi, chiar disparute.
Asta face si eroul nostru in 1990, un tanar est german care trebuie sa-si protejeze mama dupa o coma de 8 luni in care Germania de est se reunificase cu cea de vest iar intregul sistem (comunist) politic si administrativ al tarii fusese abandonat.
"El transforma apartamentul intr-un monument al fostului regim, insa lucrurile devin tot mai complicate pe masura ce mama ii cere ziare si vrea sa se uite la televizor, ca sa vada ca s-a intamplat in timpul comei ei".
Pentru asta va ajunge chiar sa inregistreze (si sa joace cu ajutorul prietenilor) false emisiuni de stiri TV est-germane pe care apoi sa le "serveasca" mamei bolnave;
"Goodbye Lenin! " este un film induiosator, 80% comedie si 20% drama si pe care il recomand cu placere. Situatiile "tranzitiei" de la comunism la "capitalism" sunt realist redate iar cei ce le-am trait putem depune marturie.
Actorii germani sunt foarte buni in acest film si extrem de veridici in rolurile pe care le fac. N-as putea sa remarc in mod special pe niciunul in afara personajului principal.  
Din pacate este un film pe care eu l-am vazut destul de tarziu fata de anul aparitiei sale (2003) insa am constatat ca premiile luate, de-a lungul acestui rastimp, nu sunt deloc intamplatoare.

P.S. In film am regasit si multe lucruri familiare. Printre ele si televizorul color Cromatic la care parintii nostrii stateau la coada cu lunile sa-l cumpere pe 6 salarii medii; 

miercuri, 23 februarie 2011

Cronicuta de film -The Company Men

Distributia:Tommy Lee Jones, Maria Bello, Ben Affleck, Kevin Costner

Regia: John Wells

Filmul trateaza implicatiile crizei pe care o traversam din perspectiva a trei barbati care sunt concediati brusc dintr-o corporatie americana; Sunt aratate efectele pe care le are aceasta majora schimbare in vietile familiilor lor. Ulul dintre primii concediati, un director de vanzari de succes ajunge sa lucreze prin amabilitatea rudelor, ca muncitor la renovarea caselor, dupa ce isi vinde in pierdere proprietatile (casa si chiar si masina sport);
Ceilalti doi disponibilizati sunt sefii lui, persoane ce au ridicat corporatia care acum scapa de ei. Situatia lor este totusi mai ingrata.
Foarte interesanta filozofia top managementului companiei in situatia aceasta precum si jocul doamnei de la HR. Dintr-o data, toate bulshit-urile corporatiste cu care se impregneaza mintile angajatilor nu mai au nicio valoare; 

Un film util pentru ce au trait oamenii in aceasta perioada, la o scara mai mare sau mai mica.

luni, 14 februarie 2011

valentine's day...loveste din nou

Pe unde o mai ardeti romantic de Valentine's Day? :)
Mai jos cateva sugestii haioase de felicitari pe aceasta tema.







Cronicuta de film-King's speach


"The King's Speech" este un film care tot aduna premii in ultima vreme. Actiunea se petrece in anii de dinaintea celui de-al doilea razboi mondial, cand se petrece natural si succesiunea la tronul Regatului Unit;
In mod la fel de natural, fiecare regat are cate o  dna. Lupescu a lui care face capete incoronate sa renunte la regat pentru dansa. Cam asa se intampla si cu primul nascut regal, cel care in mod natural ar fi trebuit sa preia coroana regala de la defunctul sau tata (George V); Acesta ramane pentru foarte putin timp rege preferand sa abdice;  In aceasta situatie, al 2-lea nascut (supranumit "Bertie") este nevoit sa preia, fara tragere de inima, destinele regatului din pozitia de rege devenind astfel George VI, pe tronul regatului.

Problema este ca Bertie, desi este un barbat cu familie si copii, e un tip balbait pe un fond creat de complexele din copilarie (dar oare n-or fi toti balbaitii la fel). Va inchipuiti ce tragedii se nasc pana si cand acesta este nevoit sa citeasca un banal discurs catre public?
Bertie apeleaza la un logoped nonconformist (Lionel Logue), fara diplome dar cu multa experienta  care va incerca sa gasesca cauza si remediul acestei probleme in ciuda piedicilor puse chiar de pacient.
Paralel, acest tratament se naste si o amicitie intre cei doi;

Filmul atrage in primul rand pentru ca arata oamenilor ca pana si un cap incoronat poate avea probleme...sau cum ar zice Cioran....coboara in strada in carje ca sa-ti faci fericiti dusmanii.

vineri, 11 februarie 2011

وانخفض طاغية!

Asta ar trebui sa insemne in araba..."Tiranul a cazut!" Egiptul este liber...liber sa ce?
Urmeaza binefacerile democratiei. Pun pariu ca miliardele demisionarului vor fi numai bune prin Emirate.

Cronicuta de teatru-Egoistul

Printr-un complex de imprejurari (multumiri speciale persoanei care a facut posibil asta) am beneficiat de invitatie la piesa "Egoistul" in care joaca Radu Beligan pe scena Amfiteatrului de la National.
Piesa este scrisa de Jean Anouilh si regizata de Radu Beligan; Traducerea in romaneste a piesei a fost asigurata de Radu Beligan si Liviu Dorneanu;
Distributia din acea seara a fost urmatoarea:

Leon Saint-Pe: Radu Beligan
Ardele: Simona Bondoc
Gaston: Damian Crasmaru

Doctorul: Tomi Cristin
Dna Boudard: Sanda Toma
Bernard: Mihai Niculescu

Lucie: Lamia Beligan
Josephine: Ileana Olteanu

Marie-Christine: Cesonia Postelnicu
Arthur: Silviu Biris

Egoiestul este o piesa pentru un singur actor, in cazul asta Beligan. Toate celelalte personaje sunt recuzita de scena a personajului principal, un dramaturg ajuns la sfarsitul vietii;
Este ocazia perfecta ca printre dezmatul fiicelor sale, esecul fiului, mercantilismul "prietenului" de o viata, cicaleala amantei si a fostei neveste precum si colapsul instalatiilor sanitare din casa, dramaturgul sa-si scrie ultima piesa;Piesa este plina de luciditate si humor si emite pareri foarte interesante despre: prietenie, ciclul viata/moarte, relatiile parinti/copii, sanatate vs boala si... teatrul contemporan;
Nu pot sa remarc prea multi actori din motivul mai sus amintit. Beligan eclipseaza pe toti si capteaza atentia. Intre scene este ajutat de manipulantii de decoruri, sa se mute, aproape ca si un mobilier. Asta mi-a adus aminte de El Cid, si fara sa fiu crud cred ca Beligan a ajuns Cidul teatrului romanesc; Probabil ar face sali pline si numai impaiat.
Totusi datorita pozitiei in sala pe care am avut-o, adica lateral scenei si cu curul pe treptele (mochetate si curate dealtfel), fapt pentru care multumesc aceleiasi persoane cu invitatiile, care a binevoit sa intarzie (evident e femeie) pana n-am mai putut sa ajungem la locurile noastre, am stat jumatate de piesa cu ochii la Ileana Olteanu (Josephine), actrita reputata dealtfel; Ce prezenta gratioasa, ce desuuri, ce corp domnule, ce lipsa de celulita...mai rar asa ceva!...sa n-o deochi 

luni, 7 februarie 2011

Cronicuta de film-The Kids Are All Right

Cu Annette Bening, Julianne Moore si Mark Ruffalo  acest film mi-a parut de un sublim si fin humor. Regizoarea si scenarista Lisa Cholodenko a avut grija sa stoarca tot ce se putea stoarce dintr-o situatie in care a imaginat un cuplu de lesbiene ce au copii facuti cu acelasi donator de sperma si care se trezesc, peste ani, in viata lor cu un intrus.....ati ghicit....chiar donatorul de "gene" de pe vremuri (M. Ruffalo).
Sublima situatia in care una din mame ajunge sa calce stramb cu donatorul-un fel de reclama ambulanta si imbatranita la blugi (barba, geaca de motor, motor BMW vintage) -iar cealalta sa se prinda. Urmeaza situatii incredibile (nu numai prin humorul lor) dar si prin lipsa de realism;

Dincolo de aparentele de comedie/drama in care te incearca rasu/plansu, filmul se vrea o propaganda fina pentru "familiile" fondate de parteneri de acelasi sex. Din pacate nu prea reuseste. 

P.S. Julian Moore este absolut delicioasa! 

Trailerul AICI.

Necrolog

... pentru Gary Moore;
Ne-a fost un prieten intim tuturor si numai el stie cate alte "prietenii" sincere am legat pe muzica sa cu sexul opus sau cate despartiri au avut ca fundal aceiasi muzica, ca sa nu intru in amanunte mai intime de folosire a aceleiasi coloane sonore.

Prietene, sper ca esti bine acolo sus; Ne raman inregistrarile pentru aceleasi scopuri. Pacat ca generatia mai tanara nu te cunoaste nici pe tine si nici pe batranii de la Scorpions.  

duminică, 6 februarie 2011

Cronicuta de film-Love and other drugs

Un "love story" mai nou (in care ea nu moare) cu Jake Gyllenhaal  si Anne Hathaway; Reteta este veche insa s-a adaugat un happy end partial de aceasta data.
Cineva care-l vazuse inaintea mea mi-a spus ca e cel mai siropos si nerealist film de dragoste in care un tip isi asuma in numele dragostei pentru o femeie toate riscurile care decurg din boala necrutatoare pe care aceasta o are. Nu mi-a parut chiar asa, mai ales ca protagonista povestii este Anne Hathaway (ce dama domnule....sa-ti tot asumi pt ea riscuri);