miercuri, 14 noiembrie 2007

Cronicuta de film-Vremea tiganilor (1988)


Vremea tiganilor (1988)
Dom za vesanje (Time of the Gypsies)
Regia: Emir Kusturica
In rolurile principale:
Davor Dujmovic=Perhan
Bora Todorovic= Ahmed
Husnija Hasimovic= Merdzan (Uncle)
Ljubica Adzovic= Khaditza (Grandmother)
Sinolicka Trpkova= Azra (girlfriend)
Zabit Memedov= Zabit (neighbor)

Zilele astea, in plina nastere a unui current legal anti-rromanesc in surorile noastre de ginta latina, Spania si Italia, DVD ul meu a avut ocazia sa primeasca spre revizionare filmul lui Emir Kusturica-“Vremea tiganilor” din 88.
Pe scurt…Perhan este fiul nelegitim al unei tiganci si al unui soldat sarb pe care nu l-a cunoscut niciodata. Se indeletniceste cu prepararea varului prin metoda traditionala de ardere in cuptor pentru o mica afacere (falita din start) a unchiului sau, mare afemeiat si jucator de carti.
Mediul este un sat mizer de tigani undeva in fost Iugoslavie. Nu lipsesc din film maidanele, noroaiele, cocioabele din placaj si gastele albe.
Perhan si sora lui (grav bolnava) sunt crescuti de catre bunica lor, tiganca veritabila cu puteri oculte vindecatoare si multe fuste. Tanarul care mosteneste o mica parte din harul bunicii, se indragosteste iremediabil de o tanara tiganca pe nume Azra.
Evident putinii bani ai bunicii nu sunt de ajuns pentru a cumpara o mireasa. Scena fantastica de film (imagine si muzica) de Sf. Gheorghe cu tigani si focuri pe apa.
Imposibil sa nu faci legatura intre scaldatul ritual pentru purificare in Gange si scena din film.
Dupa o tentative tragic-comica de sinucidere prin spanzurare (de clopotul bisericii), victima a unei escrocherii pusa la cale, evident tot de un tigan (Ahmed-seicul tiganilor proaspat intors din Italia), Perhan ajunge in Italia.
Ajuns aici peisajul seamana izbitor cam cu ce vedem astazi la stirile televizate (rulote dezafectate sub poduri periferice, cutii de carton, bordeie si multa mizerie).
Va reamintesc ca filmul este facut in 1988.
Dupa refuzurile initiale de a intra in afacerile banoase ale lui Ahmed (cersetorie cu ajutorul copiilor minori sau chiar sugari, furturi din buzunare, furturi din locuinte, prostitutie etc), Perhan cedeaza sub presiunea imposibilitatii de a trimite bani la Ljublijana surorii lui in spital.
Absolut bestiala este scena violului in grup al “locotenentilor” lui Ahmed asupra viitoarei prostitute a grupului.
Legea in grup se face cu bataia, chiar si pentru fiecare centima nepredata de bietii copii.
Perhan face "pasul" si incepe sa “produca” principalele venituri ilegale ale grupului….in speranţa că acum va fi acceptat de familia iubitei sale şi că se va putea căsători cu Azra. La intoarcere Perhan o găseşte pe aceasta însărcinată, copilul fiind, după toate probabilităţile, rezultatul relaţiei consumate între fată şi unchiul băiatului, Merdzan, un personaj amuzant, dar în acelaşi timp odios.
De aici lucrurile se complica infinit, fara sa lipseasca omorurile din razbunare, abandonul copilului si deziluzia unei a doua inselatorii totale a aceluiasi Ahmed (dar nu neaparat in aceasta ordine).
In final Perhan moare dar nu inainte de a-si regla conturile.
Interesant este faptul că Davor Dujmovic, actorul ce-l interpretează pe băiat, are la rându-i o soartă potrivnică. Acesta se spânzură în 1999, la doar 30 de ani, în urma unei depresii adânci (combinată cu un consum îndelungat de droguri).
Nu lipsesc din film celebrele motive ale cutiilor de carton umblatoare, al voalului de mireasa luat de vant sau al pasarilor albe. Singurul personaj , care mai apare si inalte filme ale aceluiasi regizor, si care ramane in nota de tigan indragostit de viata si chefliu incurabil este lautarul Zabit (Zabit Memedov).
Pe cei trei copii ai lui din film ii cheama Rambo, Elvis si Jasher.
Vorba de duh a aceluiasi tigan simpatic: “O sa sar peste umbra mea sau o sa-mi schimb viata” sau “Viata e o iluzie. Soarta se poate intoarce chiar maine.”
Alte vorbe de duh din film: “De cand am inceput sa mint nu mai cred in nimeni” “Daca nu mai crezi in nimeni, Dumnezeu o sa-ti intoarca spatele.”

Excepţional film, nu-l rataţi!


Concluzii:Pe Kusturica il descoperisem in anul 96 prin intermediul unei casete video cu filmul “Underground”-(marele premiat al anului precedent la Cannes pentru regie)-unul dintre cele mai anticomuniste filme pe care le-am vazut vreodata. Incepusem sa-l suspectez totusi de mult timp, pentru filmele lui idilice si romantice despre poezia vizuala si muzicala de o apartenenta etnica aparte. Filmul in cauza il disculpa total.
Concluzia mea este ca e un film dur si antitiganesc. Vedem in film in plina “splendoare” beneficiile multiculturalismului etnic intr-o tara mult prea permisiva si naiva.
Occidentul descopera ca in afara de muzica fantastica a satrelor de tigani acestia mai au si mirosuri exotice (si “obiceiuri” specifice si azi);
Fara sa fac din discutiile actuale din media o “problema tiganeasca” , inca nu cred in civilizarea prin vreo metoda a aceste semintii. O veche legenda povesteste despre un bluestem referitor la fabricarea cuielor din crucea Mantuitorului Isus.

P.S. Va duc aminte ca filmul este facut in 88. Ce descopera acum , brusc, in 2007 Italia se cam arata in filmul facut in anii 80.
P.S.2 Candva citisem despre trimful la opera Bastille din Paris a unui spectacol de opera punk inspirit din subiectul acestui film.
Cineastul sarb a reluat subiectul filmului sau "Vremea tiganilor" pentru a compune o opera punk impreuna cu trupa sa de muzica, No Smoking Orchestra.Ce pacat ca opera nu a fost pusa in scena la Roma!
©cccornel

Niciun comentariu: