duminică, 30 decembrie 2007

Antireclama mascata cu art-nouveau contrafacut

Mandragora sau pe romaneste matraguna.
Legenda spunea pe vremuri ca ar fi o planta care creste acolo unde polutia unui barbat spanzurat atingea pamantul.
Adevarul e ca matraguna (Atropa belladonna) este o planta misterioasa despre care se crede ca ar combate sterilitatea la oameni si animale.Ritualul de culegere al plantei este complicat si mistic (informatii complete aici).

Mi-a atras atentia acest nume de restaurant citind prin Bucharest-Guide.
Ciudata alegere pentru numele unui restaurant insa se spune ca ar apartine lui Boby Paunescu, Monica Barladeanu si Cristi Puiu (aceiasi asociati ca la casa de filme Mandragora Production).
Nu vreau sa fac critica de restaurant, pentru ca nu acesta este scopul, dar m-a frapat o fraza in reclama platita a acelui restaurant: “Toaleta e impecabila iar decorurile art nouveau, care chiar si unuia ca mine, care nu inghite prea bine modernismul, i-au placut foarte mult.”
Brusc, ca un admirator ar art nouveau-ului (desi stiam sigur ca e un curent aparut initial la sfarsitul secolului XVIII si inceputul secolului XIX-intre 1892-1902 dar afirmat deplin spre sfarsitul sec XIX ca o trecere spre modernismul de secol XX) am fost interesat sa vad poze cu interiorul asa ca iata-le:
Mai baieti…sa ne intelegem…ce e art-nouveau si ce nu? Putina vopsea mov pe pereti alaturi de vopsea aurie, draperii mov, o pictura murala cu planta magica, scaune tapitate cu piele neagra si putina tabla aplicata pe pereti nu e nici pe departe art-nouveau. Eu cand zic art-nouveau ma gandesc instantaneu la capitala acestui curent si a Belgiei totodata, Bruxelles.
Ma mai gandesc la detalii superlucrate pana la dementa, la linii curbe si la vitralii Jugendstil.
Daca vrei sa vezi arhitectura art-nouveau adevarata e musai sa faci o plimbare pe strazile din jurul Square Marie-Louise-Square Ambiorix si in continuare pe Avenue de la Brabanconne si Rue de L,abdication.
O alta ruta interesanta ar fi: Avenue Brugmann-Ma Chamapgne-Rue Americaine-Place de Chatelain-Rue Simons-Rue Faider.
Aveti aici cateva fotografii cu ce ati putea vedea in aceste locatii precum si in altele din Bruxelles:

1.Ernest Blérot (13 Chaussee Waterloo)
2.Gustave Strauven (11 Square Ambiorix)
3.Jules Brunfaut (1 Rue de la Jonction) Hotel Hannon.jpg
4.Paul Cauchie (5 rue des Francs)
5.Paul Hamesse (316 Rue Royale)
6.Paul Saintenoy (Old England)
In ceea ce priveste decorarea interioara, laborioasa pana la dementa, specifica art-nouveau-ului redau exemple semnificative:

1.Victor Horta (House in Brussels)
2.Victor Horta (House)
3.De Ultieme Hallucinatie (Brasserie)
4.La Buca di Bacco
Concluzie: Apreciez putin mov in toate ca o declaratie publica si sincera din partea unei femei insa la art-nouveau mai este mult de lucrat.
La buna vedere!
P.S. Daca nu v-ati saturat de art-nouveau puteti aprofunda aici, sau chiar aici.
©cccornel

joi, 20 decembrie 2007

Ingrasa-te acum! Intreaba-ma cum.


Azi, in mintea mea, se fac conexiuni stranii intre sarbatorile de iarna si alte lucruri mai ciudate. Ma gandesc la toti carbohidratii, grasimile saturate sau hidrogenate si proteinele aflate din abundenta in bucatele traditionale pentru aceasta perioada. Cate kilograme poti pune usor acum?

Va amintiti de ciudatii aia care vand niste prafuri roz, rusesti, pentru slabit? I-ati vazut sigur purtand in piept cu mandrie o insigna mare prin care te indeamna sa-i tragi de maneca sa-ti spuna cum poti slabi acum.

Eu va urez invers decat ei (vezi foto).


P.S. Si ca sa ma conving ca nimic si nimeni nu mai poate fi original dupa Leonardo da Vinci.....uite aici.

marți, 18 decembrie 2007

Franco Zeffirelli-consilier de imagine al Papei

"Cunoscutul regizor italian Franco Zefirelli a acceptat sa devina consilierul de imagine al Papei Benedict al XVI-lea" incepand din ianuarie 2008 -stirea vine de la France Presse citand un interviu al regizorului catre "La Stampa".

Ei bine da, este vorba de acelasi domn regizor de care sunt legate:
"Jesus of Nazareth" (1977), Callas Forever (2002) , Tea with Mussolini (1999), Jane Eyre (1996), Don Carlo (1992), Hamlet (1990/I), Otello (1986), Cavalleria rusticana (1982) , Endless Love (1981), Fratello sole, sorella luna (1972) si Romeo and Juliet (1968/I)....asta ca sa amintim numai cateva din cele regizate.
Tipul va avea de lucrat la imaginea unui Papa "rece si distant" care zambeste rar si este imbracat cu tinute prea "pompoase" si "stridente".
Nu este prima colaborare a regizorului romano-catolic cu institutia Papala. In trecut a mai fost angajat de Papa Ioan Paul al II lea pentru a regiza si organiza ceremonii papale importante.
In plus, isi propune sa se ocupe creearea unei imagini pozitive a Bisericii in arta, in special in cinematografie, prin restabilirea unui dialog intre clerici si cinematografie.

Aventuri la bara fixa



Dupa ultimele evenimente zbuciumate, de noapte, una din colegele mele m-a acuzat ca as fi ahtiat dupa animatoare. Sa fim seriosi...nu erau nici macar foarte profi...va puteti convinge singurei dupa fotografii.

P.S. Profit de aceasta ocazie pentru a afirma ca ramai animatoarea preferata a inimii mele :-)

luni, 17 decembrie 2007

vineri, 14 decembrie 2007

Cuvinte carora le-am uitat sensul-FERENTAR

FERENTÁR, ferentari, s.m. Soldat din vechea pedestrime uşoară;Soldat din corpul auxiliar. . Împrumut literar, înv. – Din lat. ferentarius (sec. XIX).

Cuvinte carora le-am uitat sensul-CHIRIGIU

CHIRIGÍU, chirigii, s.m. 1. (Înv.) Cel care transporta cu căruţa, în schimbul unei plăţi, oameni sau mărfuri; cărăuş. 2. (Reg.) Chiriaş. – Din tc. kiraci.

P.S.-Dupa cum vedeti pana si cuvantul asta vine din turca, avem o limba latina dom'le. Pana atunci la mai multe sarmale si chiftele...si alea tot turcesti.

joi, 13 decembrie 2007

Cuvinte carora le-am uitat sensul-CHERESTEGIU

CHERESTEGÍU, cherestegii, s.m. Negustor de cherestea; persoană care lucrează cherestea. [Var.: chiristigíu s.m.] – Din tc. keresteci

joi, 6 decembrie 2007

Cel mai genial om in viata






Tot cautand pe dischete si CD uri vechi am regasit cateva poze din 2 Mai cu cel mai "genial" tip pe care am putut sa-l intalnesc vreodata si pe care-mi propusesem de atunci sa-l fac celebru.
Povestea e cam asa….sezon estival in 2 Mai…tipul (din Ploiesti) ajunge si el acolo dar o gaseste pe fosta sotie in aceiasi locatie cu actualul amorez. Se magnetizeaza bine cu mastica dupa care il provoaca pe amorez la lupta dreapta. Nu mai stiu amanuntele dar sincer cred ca a luat-o.
De suparare pleaca cu masina la o plimbare pe dig noaptea. Rezultatul il vedeti in poze….nu stiu deznodamantul dar…anul urmator nu mai era acolo caroseria.
Nu-i asa ca-s incredibile pozele? :-)...si ca sa fie setul complet aflasem ca nu avea nici CASCO.

©cccornel

Mai de vara







Ploua de 24 ore si este foarte frig.
Afara e trafic nebun iar pe televiziuni toti injura primarele, politia circulatie, taranii care se duc in ultimul moment la supermarket, comisiile de circulatie ale primarie si pe Adrieean.
Mi-am adus aminte de vara si de Vama Veche a tineretii mele.
O descoperisem prin anul doi de facultate. Se ajungea destul de greu in acest catun (mai exact cu rata pana la Turist) si evident nu era plin de vile, restaurante, jeep uri si alte bombe. Erau fix doua stabilimente in care te puteai adaposti de soare iar seara stiu sigur ca nu aveau curent electric. Imi aduc aminte de primul…un chiosc continuat cu o terasa de stuf caruia noi ii ziceam “La stuf” si unde dupa ce leneveam toata ziua la cate o cafea, seara sacrificam cate un pepene. Ovidiu, cu care ne imprietenisem, ne aducea grijuliu cate o tava de plastic sa nu patam mesele proaspat geluite. A 2-a "bomba" nu mai exista azi.
Aici am vazut prima data stele cazatoare noaptea si tot aici am dormit prima data pe plaja (in ‘98) dupa ce o furtuna apocaliptica culcase toate corturile la pamant (vezi foto 2).
Nici nu vreau sa mi amintesc cat de putina lume mergea acolo in acea perioada.
Azi nu mai pot ajunge in Vama pentru ca am un sentiment foarte straniu. Am incercat si m-am simtit ca si cum mi-as fi revazut dupa 20 ani copilul. Il lasesem mic, curat, dragalas si nevinovat si-l gaseam mare, murdar, drogat si intr-o companie comerciala (sa nu zic nu foarte placuta).
Pe cateva dischete (culmea e ca mai am in dulap) am regasit pozele din perioada cand inca mai puteam ajunge acolo, dar nu de la inceputuri.
Hai ca ne-am mai incalzit! Pun si poza cu trupa Vama Veche concertand fix pe plaja in fata a maximum 45 oameni (in fata la Bibi mai exact).

P.S. –Scuze pentru calitatea pozelor-Zenith 13 TTL+film ISO 200+scanner antic probabil.

©cccornel

marți, 4 decembrie 2007

Metroul-dragostea mea




Dimineata….4 statii=6 minute.
Evacuare de pe peron Piata Victoriei=14 minute

Daca pret de 4 statii am facut suportabila aglomeratia calatoriei repetandu-mi in gand, ciclic “Iubeste-ti aproapele !- Iubeste-ti aproapele !- Iubeste-ti aproapele !”, pentru buluceala de la evacuarea din statia de metrou (unde nu functiona nici o scara rulanta) iar trenurile continuau sa vina si sa basculeze oameni, mi-am dorit sa asasinez cu sange rece, pe loc, un traffic manager de la Metrorex SA (pun pariu ca nici macar nu au) sau macar un manager mioritic dar impotent mintal al aceluiasi Metrorex.
Ca intr-un film suprarealist, printre apelurile repetate si insolente ale conductorilor de tren de a permite inchiderea usilor, m-am imaginat dand-ul cu capul de trepte pe personajul responsabil pana ce un lichid rosu si vascos numit sange il acoperea in intregime.
Pentru ca ratiunea si educatia nu-mi permiteau am abandonat ideile criminale.
Cat de cretin poti sa fii sa nu ai macar un grafic de mentenanta al scarilor si o interventie pe timp de noapte la ele? O simpla statistica facuta de la inceputurile metroului (anii '80) ti-ar fi spus cu exactitate cand se gripeaza rulmentii aia nenorociti ai treptelor astfel incat fix cu 2 saptamani inainte sa-i poti schimba grabnic.

P.S. Vizitati site-ul Metrorex
http://www.metrorex.ro dar in afara de ce achizitii si-au mai facut prin licitatie pentru cherestea, aparat de conditionare split, aparat foto digital………si alte cacaturi nu veti mai afla nimic important. E-mailul managerilor-pardon directorilor este inexistent asa ca singurul loc in care puteti injura in scris este la contact@metrorex.ro ….dar nu promit ca va va raspunde cineva.
Pentru informare numele “domnilor” responsabili…poate afla cineva si emailul lor.


Director General.....................ing. Gabriel-Daniel MOCANU
Director Exploatare.................ing. Gabriel SBURLAN
Director Investitii...................ing. Stefan ROTARU
Director Infrastructura.............ing. Constantin IONESCU



P.S. Save the trees! Lasati masina acasa si circulati cu metroul, bicicleta, rolele, saniuta sau...pe jos. Un NU hotarat incalzirii globale!

©cccornel

duminică, 2 decembrie 2007

Cristian Mungiu a fost desemnat Cel mai bun regizor la EFA 2007

BERLIN / 13:55, 2.12.2007
Cristian Mungiu a fost desemnat Cel mai bun regizor, pentru filmul "4 luni, 3 săptămâni şi 2 zile", la cea de-a 20-a ediţie a premiilor Academiei Europene de Film pe 2007, potrivit site-ului EFA.
Filmul "4 luni, 3 săptămâni şi 2 zile" a fost, de asemenea, recompensat cu Marele Premiu al Academiei Europene de Film, în cadrul unei ceremonii care a avut loc sâmbătă seara, la Berlin.
La categoria "cel mai bun regizor european" Cristian Mungiu a fost nominalizat alături de Fatih Akin, pentru "Auf der anderen seite" ("The Edge of Heaven"), Roy Andersson, pentru "Voi, cei vii" ("Du Levande"), Stephen Frears pentru "Regina" ("The Queen"), Kevin Macdonald pentru "Ultimul rege al Scoţiei" ("The last king of Scotland") şi Giuseppe Tornatore, pentru "Necunoscuta" ("La sconosciuta").
Lungmetrajul "4 luni, 3 săptămâni şi 2 zile" a concurat pentru Marele Premiu al Academiei Europene de Film cu alte cinci producţii: "The Edge of Heaven" ("Auf der anderen seite"), a regizorului turc Fatih Akin, "Ultimul rege al Scoţiei" ("The Last King of Scotland"), de Kevin Macdonald, "La Vie en Rose" ("La mome"), de Olivier Dahan, "Persepolis", de Marjane Satrapi & Vincent Paronnaud şi "Regina" ("The Queen"), în regia lui Stephen Frears.
Cristian Mungiu îşi adaugă în palmares Premiile acordate de Academia Europeană de Film, alături de distincţii prestigioase, precum Palme d'Or la Cannes, Marele Premiu FIPRESCI pentru cel mai bun film al anului, premiul pentru Cel mai bun film la Festivalul de la Stockholm etc. De asemenea, "4,3,2" a fost recompensat, în octombrie, cu Hollywood World Award, premiu care anticipează cu mare precizie filmele străine care vor ajunge să ia Oscarul decernat de Academia americană la sfârşitul lunii februarie a anului următor. De altfel, "4,3,2" reprezintă propunerea României pentru această ediţie a Oscarului, la categoria dedicată filmelor străine. Lista celor cinci filme nominalizate la premiul Oscar pentru film străin va fi anunţată pe 22 ianuarie.
Anul trecut, premiul pentru cel mai bun regizor european a revenit lui Pedro Almodovar pentru producţia "Volver".


Stire preluata de pe site-ul Mediafax.

P.S. Asteptam si premiul academiei de film americane...am un presimt, si nu de "calamitate" :-)

sâmbătă, 1 decembrie 2007

Mandria de a fi roman

Discutam azi cu un amic despre acest sentiment si am observat impreuna ca toate natiile impartasesc aceasta mandrie. Fie ca sunt romani, americani, chilieni, japonezi sau tigani toti sunt foarte mandri ca sunt romani, americani, chilieni, japonezi sau tigani.
N-am inteles insa adevaratul substrat al acestei mandrii. De ce esti mandru? Think about….si pana atunci….salutari dintr-o romanie….foarte originala.
Atat va zic azi, 1 decembrie sau cum zice o televiziune scapatata "Ziua nationala a viitorului romaniei"! Cum prezent nu exista ofera-le iluzia viitorului incert.

©cccornel

joi, 29 noiembrie 2007

Maneaua ucide...neuronul

Încă din primele versuri, autorul plasează acţiunea într-un mediu feeric.

"Ce miracol şi ce vrajă
Stau cu gagica/gagiul pe plajă"


Prin folosirea cuvintelor miracol şi vrajă, poetul ne trimite într-o lume magică, interzisă muritorilor de rând. Efectul este completat de plasarea celor doi protagonişti pe plajă – trimitere directă la infinitul mării, care ar putea sugera şi iubirea nesfârşită, dar şi eternitatea. Nisipul ne duce cu gândul la scurgerea timpului, autorul reuşind astfel să îmbine prin folosirea unui singur cuvânt, atât infinitul cât şi perenul.
În următoarele două versuri, poetul doreşte să împace relativa bipolaritate dintre infinit şi peren.

"Am chef de distractie
3 luni de senzatie"


Conştient de clipa fermecată pe care o trăieşte, autorul îşi avertizează ascultătorul (cititorul) că iubirea nesfârşită, dragostea profundă, infinitultul, alfa şi omega, arde intens, asemeni razelor unei zile însorite de vară, comprimându-se în “3 luni de senzaţie”. Necuprinsul este asfel încadrat în limite foarte bine delimitate - trei luni – iar profunzimea sentimentelor umane îmbracă forma senzaţiilor.
Iubirea magică nu are suişuri sau coborâşuri. Aşa cum spune şi poetul, cuvintele de ordine în cazul unei asemenea iubiri sunt cheful şi distracţia alături de gagiu sau gagică.
Folosirea cuvintelor nu este deloc întâmplătoare. Elementele de argou: gagiul, gagica vin să sugereze faptul că cel care vorbeşte este un om asemeni nouă, care însă, conform preceptului biblic, şi-a pus în valoare, talanţii, reuşind să pătrundă într-o lume de vis.
A doua strofă a cântecului descrie opulenţa de care se bucură eroul.

"Dau o cheie la mertan
Si am plecat pe litoral
Mi-am pus plinul de benzina
Si in dreapta o blondina "


„Merţan”-ul face trimitere la stilul de viaţă al marilor padişahi. Folosirea expresiei „plinul de benzină” nu este deloc întâmplătoare. Ea ilustrează verticalitatea convingerilor personajului principal. El nu operează cu jumătăţi de măsură. Totul sau nimic pare a fi deviza după care se conduce.
Noţiunea plin, are şi un sens metaforic. Ea prezintă maturitatea dragostei dintre cei doi, care tind spre perfecţiune. Acest lucru este confirmat şi de termenii cu care este descrisă marea iubirea a personajului nostru. Fata cu care se iubeste eroul principal nu este o fată oarecare. Ea este o „blondină” - simbol al frumuseţii feminine, aşezate la dreapta bărbatului. Afirmaţia este întărită în versul al doilea din cea de a treia strofă.

"Am mertanul de mult timp
Si-o blondina prototip
E a mea numai a mea
Si-mi petrec vara cu ea"


Hiperbola “blondină prototip” descrie în profunzime calităţile greu de egalat ale iubitei, ea fiind o fiinţă unică. Prin folosirea unui termen tehnic pentru a-şi descrie iubita – “prototip” – autorul ne reaminteşte că dragostea lui este asemeni ţinuturilor exotice, fascinante dar încă neexplorate în profunzime, afirmaţia fiind întărită şi de plasarea poveştii în anotimpul de vară.
Ultima strofă descrie actul de iubire dintre cei doi. În primele două versuri, ne este prezentată atmosfera care domneşte între îndrăcostiţi.

"Marea neagra e calduta
Blonda-i sexy si finuta"

Iubirea se consumă în apa caldă a mării. Cristalinul mării descrie sentimentele celor doi iar căldura apei descrie relaţia dintre ei. Dragostea dintre cei doi este imună la scurgerea timpului

"Ziua stau cu ea la soare
Noaptea o scot la plimbare"


Succesiunea zi noapte nu poate perturba trăirile profunde alte tinerilor îndrăgostiţi, dar autorul lasă o portiţă de ieşire din această idilă aproape perfectă. Folosirea termenului “noaptea” din ultimul vers avertizează cititorul că totul poate fi perfectibil, chiar şi iubirea, iar dacă peste iubirea dintre cei doi s-ar lăsa întunericul, eroul va trece şi peste acest obstacol. Este vorba doar de 3 luni de distracţie.

marți, 27 noiembrie 2007

The tube

Ceas de seara la drum de noapte.
Ma intorceam relaxat de la un curs si stateam undeva la primul vagon al unui metrou nou.
Lume putina. In spatele meu un tanar elegant intr-un sacou cam subtirel pentru vremea asta si cu un fular strengaresc infasurat foarte elaborat la gat. Isi chinuie cu sarg PDA-ul in vazul tuturor.
O duduie (ca altfel nu pot sa-i zic) dolofana si trecuta bine de 30 ani si cu un domn care o urmeaza credincios il abordeaza galagios venind special pentru asta din spate:

Ea -Esti din Tg Jiu…nu-I asa? Nu iti mai stiu numele.
El -Da!
Ea -Si eu tot din Tg Jiu.
Eu (in gand) -Ce mama dracului cautati atunci aici atunci?
Tot eu (tot in gand) -In afara ca detine ansamblul lui Brancusi si ca nu mai are termoficare nu mai stiu nimic de acest oras.
Ea -Unde te duci?
El -Acasa.
Ea -In ce zona stai?
El -….indescifrabil….
Ea (foarte uimita) -Pai si cu ce ajungi asa departe?
El -Mi-am lasat masina la metrou.
Ea -Uite…el e prietenul meu X
Tot ea (franca) -Eu n-am facut nimic in viata….adica in afara ca am prieten…..
El -….vizibil stanjenit…
Ea -Trebuie sa cobor aici….lasa-mi telefonul tau…aaaa da…sau mai bine pe email….. te caut cand am timp si discutam.
Tot ea (foarte tare-coborand) -Te iubesc !
_________________________________________________________
Nota: Toate personajele si intamplarile sunt reale. Orice asemanare cu realitatea nu este deloc intamplatoare.
©cccornel

luni, 26 noiembrie 2007

Baieti de baieti


Scurta definitie
Subspecie (sub)umana de cartier provenita din parinti la prima generatie pe asfalt.

Departe de extinctie in Romania (ba chiar as zice dimpotriva), “baiatul de baiat” sau “baiatul de cartier” poate fi intalnit (din pacate) peste tot.

Scurta descriere pentru recunoastere
“Baiatul de baiat” se imbraca invariabil in “treling” de fas(h) “de marca”, contrafacut si cumparat din targ si se incalta in acelasi mod cu “adidasi” de la aceiasi sursa. Varianta mai “rasata” este in blugi si geaca de motor cu inscrisuri din vinilin.
“Baiatul de baiat” e musai sa aiba o masina din cele trei marci existente (singurele dealtfel pentru el) BMW, Mercedes sau Audi. Motivul excluderii celorlalte marci este parcatul la bloc unde ceilalti trebuie sa te vada si sa te invidieze. Vechimea masinii (BMW bot de rechin din 80 cu leduri adaugate, volan de lemn sau abtibilduri) sau model seria 3 (aia ceva mai veche si nu cea noua) arata cat de sus a ajuns propietarul. Daca in primul caz este foarte clar ca activeaza la termopane sau service auto/vulcanizare, in cazul 2 devine neclar daca, ca si apogeu al carierei, a ajuns in vanzari (de ceva) sau daca tocmai a valorificat apartamentul comunist al bunicii dintr-un cartier muncitoresc.
“Baiatul de baiat” are fix 10-12 clase sau in cazul mai bun e la particulara …evident la facultatea de management sau marketing. :-)
“Baiatul de baiat” e ala care da fleshuri cu farurile in trafic sa te dai din fata lui sau cel care claxoneaza la semafor invariabil pe ceilalti din fata pentru simplul motiv ca nu e primul din coloana.
“Baiatul de baiat” are cate o bata de baseball la vedere in masina (sau orice alt corp contondent) si daca vedeti pe strada un incident fizic intre soferi puteti fi sigur ca cel putin unul face parte din specia mai sus amintita.
Idolul “Baiatului de baiat” este Jiji sau cei doi pe care-i asculta cu obstinatie la maximum (obligand si toata strada la auditie) in boxele supradimensionate ale masinii (Puya si Shisu). In mod variabil pe lista de preferinte a lui mai pot intra si diversi “salami” sau “minune”, manelari despre care crede ca sunt “foarte adevarati frate”.
Areal
Arealul speciei se intinde de-a lungul strazilor dintre blocuri cel mai adesea.Neaparat cartierul trebuie sa fie unul muncitoresc tip dormitor. Mai rar “Baiatul de baiat” poate fi gasit si pe strazile principale, in drum spre o bere la Mall.
Si mai rar “Baiatul de baiat” iese pe autostrazi si drumuri nationale in cate un weekend.
Obiceiuri
“Baiatul de baiat” are pretentia a 2-a zi dupa ce si-a luat masina din targ la loc de parcare, fapt pentru care ridica cu tupeu stergatoarele masinilor care parcheaza de mult timp la blocul din cartieru’ lui, sau mai rau, le zgarie cu cheia pe lateral.
“Baiatul de baiat” nu stie ce masina va avea maine. Pentru cateva sute de euro in plus o sa-si vanda (daca poate) foarte frecvent masina in Vitan.
Hranire
La urma urmei, pentru “Baiatul de baiat” masina nu este decat un mijloc de locomotie pana la locul din cartier unde se vinde saorma cu maioneza si usturoi sau un mijloc de hranire a mandriei exacerbate (in loc de alte motive sunt bune si acestea).
La fel de des poate fi observat in iesiri festive (pentru el) la Mc Donald’s ul din cartier.
In afara orasului se hraneste exclusiv cu o pasta de carne cu mult usturoi fripa pe gratar in diverse stabilimente de pe marginea soselei si numita “mici”.
Imperechere si inmultire
“Baiatul de baiat” se imperecheaza si produce urmasi destul de devreme. Perechea sa “proasta de cartier” sau “STUPIDA STUPIDIS URBANAEUM” naste pui vii.
Perechile de acest gen pot fi usor reperate mai ales in weekend la mall (dealtfel supremul loc de distractie pentru ei).
Din cauza obiceiurilor alimentare “baiatul de baiat” si perechea sa nu traiesc foarte mult dar, din pacate, reusesc sa chinuie cu succes pe ceilalti (vecini de apartament, bloc,scara, plaja, coparticipanti la trafic, etc).
Supravietuirea speciei este asigurata cu success de impuierea fara limita in timpul vietii.

Concluzie
“Baiatul de baiat” este unul din motivele pentru care sunt adeptul filogerontismului, cu aplicatie directa la specia umana.
Nu vi se pare trist? Si mie la fel!
Viitorul suna bine!
Pacat ca nu raspunde nimeni.


P.S. In fotografia atasata este numai masina “Baiatului de baiat”. Pe el sunt sigur ca-l recunoasteti voi.
©cccornel

miercuri, 21 noiembrie 2007

Dansez pentru mine


Fara sa vreau imi trece pe la ureche o stire de "mare" importanta nationala, derulata mecanic la stirile de seara de pe TV. Ce au mai facut nu-s ce concurenti in turul 2 la "celebra" emisiune "Dansez pentru tine" cu scopul de a-si implini nu-s ce vis.
Zic celebra pentru ca asa cred ca este din moment ce pana si Jiji se uita la ea.
Absolut intamplator imi vine in minte "joia neagra" si celebrul crah mondial dintre 1922 si 1933.
In SUA erau la moda in acele vremuri de mare saracie un fel de "concursuri" de dans la care premiul cel mare era o masa indestulatoare.
Zic un fel de concursuri pentru ca numai de dans nu era vorba....dupa un maraton de zile si nopti castiga perechea care mai putea sa stea in picioare.
Nu vreti sa stiti ce spectacol ingrozitor ascundea acest gen de competitie dupa primele 12 ore.
Mie unuia emisiunea de mai sus imi pare o reeditare a vechiului tip de concurs...cred ca si conditiile de desfasurare sunt destul de identice. Ce trist !
©cccornel

Drama sentimentala




Se cunoscusera pe prima pagina ea era "un tanar manechin
de 21 ani 1.80 inaltime 55 kg 90-60-90" el-
"recidivistul periculos autor al unei spargeri la fabrica
producatoare de lichid de frana" stateau alaturi vecini de
articol si nu puteau sa nu se placa chiar daca ar fi vrut sa
stie mai multe unul despre celalat. Fusese o poveste de
dragoste scurta si trista. In jurul lor cadeau avioane deraiau
trenuri se produceau cutremure devastatoare si crime cu
sange cald situatia interna era grava si nici cea
internatioanala nu se simtea prea bine dar ei se citeau
frenetic numai pe ei la nesfarsit mereu si mereu aceleasi
cuvinte aceleasi litere si aceleasi spatii A doua zi insa pe
prima pagina ea se trezi singura probabil ca el nu mai
prezentase interes si nimeni nu-l mai scrisese. Gurile rele
spun ca ar fi fugit cu stripteuza din pagina 2 care avea
ce-i drept o fotografie superba gurile bune spun ca de fapt
ei se mai iubesc si acum in caldura raftului unei biblioteci
sau printre cutele unui pachet in care a fost invelit salamul
dar ce pret poti sa pui pe zvonuri si oricum lucrurile astea
nu mai intereseaza pe nimeni

____________________________________




© Poezie reprodusa in aceasta pagina cu acordul autorului. Toate drepturile rezervate-R. Coravu

luni, 19 noiembrie 2007

Funny message


Am ras 15 minute dupa aceasta replica...jur pe rosu !

©cccornel

Aggression

Sambata seara imi suna fixul... si cum mi-am format un reflex din a ma uita pe ecran sa vad numarul am facut-o si de aceasta data.
Surpriza a fost ca eram sunat de pe un numar de telefon cu doua cifre.
Am fost sigur ca sunt contactat din spatiu de oarece natie extraterestra.
Emotionat am apropiat receptorul de ureche, fapt pentru care am auzit imediat: "Acesta este un mesaj inregistrat din partea doamnei Anca Boagiu...."
Am inchis fulgerator cu sudalma de rigoare pe buze...sunt dezamagit ca nu m-au contactat alti aliensi decat acestia...si oricum....doamna nu e chiar doamna....au oare voie sa apeleze la aceste metode? Inteleg ca nu este interzis in vreo lege scrisa...dar cele nescrise ce zic?

P.S. Si cand te gandesti ca tara asta are probleme mult mai grave iar ei se joaca cu mesajele inregistrate. O intrebare capitala ma bantuie inca: Is Elodia dead?

©cccornel

duminică, 18 noiembrie 2007

Dansez pentru tine

Petrica ne-a dansat sambata seara, la ora de maxima audienta, impreuna cu mult mai tanara iubita un tango mai putin pasional la "Dansez pentru tine". Vorba lui Exarhu (dar despre alt personaj politic in aceiasi postura de dansator-"e ca si cum ti-ai arata kestia (doamne iarta-ma) in piata constitutiei in scopuri umanitare.") In anii 90 toate fetele de la Apaca si-ar fi facut sepuku. Desi genuchii sunt ceva mai rigizi scopul nobil scuza mijloacele (a zis-o oare Gambetta?).
Ce ti-e dom'le si cu criza barbatului in varsta de mijloc (sic)!
Se putea si mai rau...sa-si cumpere o masina decapotabila rosie.

©cccornel

Intrebari...

Cat din viata noastra sta oare sub semnul destinului si cat sub cel al liberului arbitru?...poate vom afla la final...pana atunci... numai presupuneri.

Oare ce viseaza oamenii? Visam aceleasi lucruri dar in "culori" foarte diferite? Poate ca da...ar fi singura explicatie valabila pentru o lume de oameni singuri.

©cccornel

miercuri, 14 noiembrie 2007

Cronicuta de film-Vremea tiganilor (1988)


Vremea tiganilor (1988)
Dom za vesanje (Time of the Gypsies)
Regia: Emir Kusturica
In rolurile principale:
Davor Dujmovic=Perhan
Bora Todorovic= Ahmed
Husnija Hasimovic= Merdzan (Uncle)
Ljubica Adzovic= Khaditza (Grandmother)
Sinolicka Trpkova= Azra (girlfriend)
Zabit Memedov= Zabit (neighbor)

Zilele astea, in plina nastere a unui current legal anti-rromanesc in surorile noastre de ginta latina, Spania si Italia, DVD ul meu a avut ocazia sa primeasca spre revizionare filmul lui Emir Kusturica-“Vremea tiganilor” din 88.
Pe scurt…Perhan este fiul nelegitim al unei tiganci si al unui soldat sarb pe care nu l-a cunoscut niciodata. Se indeletniceste cu prepararea varului prin metoda traditionala de ardere in cuptor pentru o mica afacere (falita din start) a unchiului sau, mare afemeiat si jucator de carti.
Mediul este un sat mizer de tigani undeva in fost Iugoslavie. Nu lipsesc din film maidanele, noroaiele, cocioabele din placaj si gastele albe.
Perhan si sora lui (grav bolnava) sunt crescuti de catre bunica lor, tiganca veritabila cu puteri oculte vindecatoare si multe fuste. Tanarul care mosteneste o mica parte din harul bunicii, se indragosteste iremediabil de o tanara tiganca pe nume Azra.
Evident putinii bani ai bunicii nu sunt de ajuns pentru a cumpara o mireasa. Scena fantastica de film (imagine si muzica) de Sf. Gheorghe cu tigani si focuri pe apa.
Imposibil sa nu faci legatura intre scaldatul ritual pentru purificare in Gange si scena din film.
Dupa o tentative tragic-comica de sinucidere prin spanzurare (de clopotul bisericii), victima a unei escrocherii pusa la cale, evident tot de un tigan (Ahmed-seicul tiganilor proaspat intors din Italia), Perhan ajunge in Italia.
Ajuns aici peisajul seamana izbitor cam cu ce vedem astazi la stirile televizate (rulote dezafectate sub poduri periferice, cutii de carton, bordeie si multa mizerie).
Va reamintesc ca filmul este facut in 1988.
Dupa refuzurile initiale de a intra in afacerile banoase ale lui Ahmed (cersetorie cu ajutorul copiilor minori sau chiar sugari, furturi din buzunare, furturi din locuinte, prostitutie etc), Perhan cedeaza sub presiunea imposibilitatii de a trimite bani la Ljublijana surorii lui in spital.
Absolut bestiala este scena violului in grup al “locotenentilor” lui Ahmed asupra viitoarei prostitute a grupului.
Legea in grup se face cu bataia, chiar si pentru fiecare centima nepredata de bietii copii.
Perhan face "pasul" si incepe sa “produca” principalele venituri ilegale ale grupului….in speranţa că acum va fi acceptat de familia iubitei sale şi că se va putea căsători cu Azra. La intoarcere Perhan o găseşte pe aceasta însărcinată, copilul fiind, după toate probabilităţile, rezultatul relaţiei consumate între fată şi unchiul băiatului, Merdzan, un personaj amuzant, dar în acelaşi timp odios.
De aici lucrurile se complica infinit, fara sa lipseasca omorurile din razbunare, abandonul copilului si deziluzia unei a doua inselatorii totale a aceluiasi Ahmed (dar nu neaparat in aceasta ordine).
In final Perhan moare dar nu inainte de a-si regla conturile.
Interesant este faptul că Davor Dujmovic, actorul ce-l interpretează pe băiat, are la rându-i o soartă potrivnică. Acesta se spânzură în 1999, la doar 30 de ani, în urma unei depresii adânci (combinată cu un consum îndelungat de droguri).
Nu lipsesc din film celebrele motive ale cutiilor de carton umblatoare, al voalului de mireasa luat de vant sau al pasarilor albe. Singurul personaj , care mai apare si inalte filme ale aceluiasi regizor, si care ramane in nota de tigan indragostit de viata si chefliu incurabil este lautarul Zabit (Zabit Memedov).
Pe cei trei copii ai lui din film ii cheama Rambo, Elvis si Jasher.
Vorba de duh a aceluiasi tigan simpatic: “O sa sar peste umbra mea sau o sa-mi schimb viata” sau “Viata e o iluzie. Soarta se poate intoarce chiar maine.”
Alte vorbe de duh din film: “De cand am inceput sa mint nu mai cred in nimeni” “Daca nu mai crezi in nimeni, Dumnezeu o sa-ti intoarca spatele.”

Excepţional film, nu-l rataţi!


Concluzii:Pe Kusturica il descoperisem in anul 96 prin intermediul unei casete video cu filmul “Underground”-(marele premiat al anului precedent la Cannes pentru regie)-unul dintre cele mai anticomuniste filme pe care le-am vazut vreodata. Incepusem sa-l suspectez totusi de mult timp, pentru filmele lui idilice si romantice despre poezia vizuala si muzicala de o apartenenta etnica aparte. Filmul in cauza il disculpa total.
Concluzia mea este ca e un film dur si antitiganesc. Vedem in film in plina “splendoare” beneficiile multiculturalismului etnic intr-o tara mult prea permisiva si naiva.
Occidentul descopera ca in afara de muzica fantastica a satrelor de tigani acestia mai au si mirosuri exotice (si “obiceiuri” specifice si azi);
Fara sa fac din discutiile actuale din media o “problema tiganeasca” , inca nu cred in civilizarea prin vreo metoda a aceste semintii. O veche legenda povesteste despre un bluestem referitor la fabricarea cuielor din crucea Mantuitorului Isus.

P.S. Va duc aminte ca filmul este facut in 88. Ce descopera acum , brusc, in 2007 Italia se cam arata in filmul facut in anii 80.
P.S.2 Candva citisem despre trimful la opera Bastille din Paris a unui spectacol de opera punk inspirit din subiectul acestui film.
Cineastul sarb a reluat subiectul filmului sau "Vremea tiganilor" pentru a compune o opera punk impreuna cu trupa sa de muzica, No Smoking Orchestra.Ce pacat ca opera nu a fost pusa in scena la Roma!
©cccornel

luni, 12 noiembrie 2007

Blair se converteste la catolicism

Fostul premier britanic Tony Blair se va converti la catolicism in urmatoarele cateva saptamani, scrie ziarul catolic "The Tablet", citand apropiati ai fostului prim ministru. Blair, a carui sotie si cei patru copii sunt de confesiune catolica, a vizitat Vaticanul de mai multe ori, fiind primit in audienta atat de fostul papa, cat si de actualul suveran pontif.

Cum absolut nimic nu este intamplator am putea fiecare din noi sa ne intrebam cat de intamplatoare este decizia si ce semnificatie are. Reflectie placuta !

Operatiune incheiata cu succes!

"Romania este pe primul loc in topul tarilor din regiunea Europei Centrale si de Est, in functie de autoturismele noi vandute in primele noua luni ale anului"...releva un studiu realizat de Jato Dynamics, citat de Mediafax.
"Dupa Romania, locul al doilea in clasament l-a ocupat Polonia, cu 217.412 autoturisme noi in primele 9 luni."
Inutil sa amintim ca Polonia are o populatie cu 40% mai mare decat Romania iar suprafata cu numai 25% mai mult.

Alta stire ceva mai veche de care este responsabila Ziarul Financiar ne arata ca 70% din casele noi care s-au vandut anul acesta in Romania au fost cumparate cu banii jos (nici vorba de banca, sau de credit ipotecar).

Nu are rost sa mai asteptam si statistica referitoare la cat sau ce au castigat anul acesta curvele de lux autohtone.
Concluzionez sec ca in acest an operatiunea de asfaltare si montare a 3 randuri de borduri a fost un real succes financiar.
Asteptam cu interes bugetul pe anul viitor.

©cccornel

sâmbătă, 10 noiembrie 2007

Ia neamule fondul de pensii


In ultima vreme sunt din ce in ce mai agasat de fondurile de pensii.
Cum mai este putin pana cand expira termenul in care poti aplica la un anume fond de pensii, disperarea agentilor de vanzari este usor de inteles.
Nu vreau sa va sperii povestindu-va de investitii speculative (de obicei imobiliare) ale unor fonduri de pensii americane in romania care sunt apoi falimentate si vandute la sfert de pret cui trebuie.
Vom trai si vom vedea realitatea romaneasca din nou.
Culmea nesimtirii a a vut-o Aviva (din cate se aude prin cei de la Leo Burnett Romania ) pentru textul morbid si ofensator:“Aceasta reclama va exista si mâine. Dar tu?”
Din peisajul publicitar nu lipseste o diva roscata care ma indeamna spre Aviva cu toata increderea.
Dormi linistit...Mihaela vegheaza!
Alta data niste domni de la o banca care nu prea e in stare sa fie nici banca ma agaseaza altfel cu reclamele lor. Apropo..Bancpost se numesc si zic ca ... fondul este unul cu risc mediu.
Totul a culminat zilele trecute cu o stire despre al 18 lea fond de pensii autorizat de nu-s ce comisie care reglementeaza si supravegheaza......"Zepter Fond de Pensii".
Am ras cu lacrimi gandindu-ma ca pensia ta poate fi in pericol daca nu se mai vand cratitele din otel inox spatial.
Viitorul suna bine!
©cccornel

George Costanza: 10 commandments for ‘working hard’


Never walk without a document in your hands
People with documents in their hands look like hardworking employees heading for important meetings. People with nothing in their hands look like they're heading for the cafeteria. People with a newspaper in their hand look like they're heading for the toilet. Above all, make sure you carry loads of stuff home with you at night, thus generating the false impression that you work longer hours than you do.


Use computers to look busy
Any time you use a computer, it looks like "work" to the casual observer. You can send and receive personal e-mail, chat and generally have a blast without doing anything remotely related to work. These aren't exactly the societal benefits that the proponents of the computer revolution would like to talk about but they're not bad either. When you get caught by your boss - and you *will* get caught -- your best defense is to claim you're teaching yourself to use new software, thus saving valuable training dollars.


Messy desk
Top management can get away with a clean desk. For the rest of us, it looks like we're not working hard enough. Build huge piles of documents around your workspace. To the observer, last year's work looks the same as today's work; it's volume that counts. Pile them high and wide. If you know somebody is coming to your cubicle, bury the document you'll need halfway down in an existing stack and rummage for it when he/she arrives.


Voice Mail
Never answer your phone if you have voice mail. People don't call you just because they want to give you something for nothing - they call because they want YOU to do work for THEM. That's no way to live. Screen all your calls through voice mail. If somebody leaves a voice mail message for you and it sounds like impending work, respond during lunch hour when you know they're not there - it looks like you're hardworking and conscientious even though you're being a devious weasel.


Looking Impatient and Annoyed
According to George Costanza, one should also always try to look impatient and annoyed to give your bosses the impression that you are always busy.


Leave the office late
Always leave the office late, especially when the boss is still around. You could read magazines and storybooks that you always wanted to read but have no time until late before leaving. Make sure you walk past the boss' room on your way out. Send important emails at unearthly hours (e.g. 9:35pm, 7:05am, etc.) and during public holidays.


Creative Sighing for Effect
Sigh loudly when there are many people around, giving the impression that you are under extreme pressure.


Stacking Strategy
It is not enough to pile lots of documents on the table. Put lots of books on the floor etc. (thick computer manuals are the best).


Build Vocabulary
Read up on some computer magazines and pick out all the jargon and new products. Use the phrases freely when in conversation with bosses. Remember: They don't have to understand what you say, but you sure sound impressive.


MOST IMPORTANT:
DON'T forward this to your boss by mistake!!!
Words to live by!

Misoginism?????

Odata cu trecerea la noile regimuri, mai mult sau mai putin capitaliste, mai mult sau mai putin "de tranzitie", pe plaiurile mioritice si-a facut aparitia o noua specie bipeda cu pretentii de "sapiens": proasta (stupida stupidis).
Dupa 12 ani de analiza atenta a fenomenului, - cu alte cuvinte chiar din stadiile primare ale evolutiei sale - suntem in masura sa va prezentam detalii amanuntite despre aceasta specie. Nu am reusit sa identificam originea fenomenului.
Tehnologia inceputului de secol XXI nu ne-a oferit inca aceasta posibilitate. Putem sa pornim de la premiza ca proasta a existat dintotdeauna alaturi de om, putem sa-i atribuim origine divina (multi inca fac aceasta greseala, venerand diverse proaste) sau putem sa punem aparitia proastei printre homo sapiens pe seama unei mutatii genetice.
Ramane probabil la latitudinea generatiilor viitoare sa determine cu exactitate care din aceste speculatii este cea adevarata. Dezbateri aprige au provocat cativa asa-zisi specialisti, care au confundat proasta - ca specie - cu "needucata". S-a recurs la toate metodele demonstrative existente, din fizica, matematica si psihologie, dar specialistii au dat gres. Concluzia a reiesit aproape de la sine: exista o diferenta fundamentala intre proasta si needucata, fie si prin faptul ca pentru cea de-a doua mai exista speranta.
Trebuie sa incepem printr-o clasificare. Daca va inchipuiti ca proasta este pur si simplu proasta, gresiti din start. "Proasta" ca atare nu exista, ci multiple variatiuni ale acestei specii. Evident, zona urbana reprezinta aria de raspandire cea mai mare pentru aceasta specie, dar exemplare de proasta pot fi gasite si in zonele suburbane si in mediul rural. Nu exista date exacte despre zonele nelocuite de om, dar cativa exploratori au mentionat in jurnalele lor fie ca se asteptau sa intalneasca proaste, fie ca intr-adevar le-au intalnit.
Clasificarea de care aminteam mai sus imparte proastele pe subspecii si, ulterior, pe ramuri. Subspecia STUPIDA STUPIDIS URBANAEUM (PROASTA DE ORAS)
Din aceasta subspecie fac parte urmatoarele ramuri:
- STUPIDA U. (urbanaeum) PRETENTIUM (proasta cu pretentii)
- STUPIDA U. CORPORATIIS (proasta angajata)
- STUPIDA U. AUTOMOBILIS (proasta cu masina)
- STUPIDA U. MARITANS AVANSIS (proasta casatorita cu un barbat bogat)
- STUPIDA U. COMUNITAE (proasta de bloc)
- STUPIDA U. PSEUDOCOMUNITAE (proasta mutata la bloc)
- STUPIDA U. COMUNOTRANSPORTIS (proasta de autobuz)
- STUPIDA U. COMERCIANTIS (proasta de magazin - vanzatoare)
- STUPIDA U. COMERCIANS (proasta de magazin - cumparatoare)
- STUPIDA U. JUVENILIS (proasta tanara)
- STUPIDA U. SUPERMARKETIS MALLUS (proasta de Mall)
Aparent, un observator superficial ar putea remarca o posibila confuzie intre aceste ramuri. Autorii au fost tentati sa creada acelasi lucru, dar studiile atente au demonstrat ca intre ele exista deosebiri nete.

STUPIDA U. PRETENTIUM
Proasta cu pretentii este unul din cele mai cunoscute tipuri de proasta intalnite.
Poate fi intalnita oriunde, din pietele agroalimentare pana in cinematografe. Caracterizata prin faptul ca ii lipseste complet notiunea de liniste (a celor din jur) isi face un titlu de glorie din faptul ca nu tace niciodata, mai ales in situatiile in care nu are nimic de spus.
Tot ceea ce se intampla in jurul ei sau mai departe necesita o opinie, de cele mai multe ori semidocta (ceea ce o face sa arate si mai rau in ochii asistentei).
Se remarca prin faptul ca incearca sa compenseze trasatura care o defineste (prostia) cu exercitii mentale aparent grele (integrame sau romane de Sandra Brown, in cel mai fericit caz).

STUPIDA U. CORPORATIIS
Proasta angajata, dupa cum o arata si numele, poate fi gasita in companii. Fie ele posturi de televiziune, firme de renume cu capital strain sau (cazuri dintre cele mai grave) organizatii non-guvernamentale. De obicei reuseste sa pacaleasca prin fizic atragator, direct proportional cu cantitatea de, evident, prostie. Se remarca prin aceea ca nu face nimic, niciodata.
Cu exceptia unghiilor si a cate unui referat prolix si agramat, scris in triplul timpului necesar. Consuma cantitati industriale de cafea si tigari, iar activitatea recreativa preferata este servitul mesei in oras, alaturi de alte semene, acolo unde isi inchipuie ca poate fi vazuta.
Diverse opinii sustin ca ar fi buna la partea de sex, dar cei care au incercat sexul cu proasta angajata, de cele mai multe ori s-au aratat dezamagiti dupa perioade scurte de timp.
In cazul in care proasta lucreaza intr-o organizatie non-guvernamentala, capata insusiri speciale, cum ar fi pupincurismul (atunci cand sosesc delegatiile care ofera sponsorizari) si emisia de opinii, cu atat mai stupide cu cat ocupa o functie mai inalta.
Proastele angajate au de asemenea proprietatea de a vorbi extraordinar de mult fara sa spuna nimic.

STUPIDA U. AUTOMOBILIS
Proasta cu masina, cunoscuta si sub denumirea eleganta de "femeie la volan" sau, mai popular, "muiere" este cea mai periculoasa specie de proasta din cate exista.
Raul pe care il face este perceptibil imediat, material sau, de multe ori, fizic (vatamari corporale mai mult sau mai putin grave).
Acestui tip de proasta ii datoreaza existenta tinichigiii auto, care si-ar pierde locurile de munca daca proastele cu masina ar fi starpite.
In afara de numarul masiv de tamponari, proastele cu masina produc parcari incredibile. Singurul lucru pe care pot sa il faca relativ bine este "parcarea cu fata".Alte manevre sunt excluse. Unei proaste cu masina ii trebuie cam 120 - 180 de minute sa iasa dintr-o parcare in care nu se mai afla nimeni, si in 99% din cazuri va sfarsi, chiar si asa, prin a lovi ceva.
Altfel, proastele cu masina reusesc sa ocupe cu un Tico intre 2 si 4 locuri de parcare, iar daca li se pare ca nu pot parca intre alte masini, lasa pur si simplu masina in mijlocul strazii.
Nu conduc niciodata cu motorul sub 2000 de rotatii pe minut, iar la intersectie pleaca intotdeauna de pe loc atunci cand semaforul se schimba de la galben la rosu.
Speciile comune de proaste cu masina conduc automobile de clasa mica sau compacta (Matiz, Tico, Oltcit, Fiat Panda), iar formele cu adevarat grave pot fi intalnite la volanul automobilelor care costa peste 20 000 de euro!
Pericole imediate sunt proastele care conduc automobile de teren - este bine sa le evitati cu orice pret - si proastele care vorbesc la telefon atunci cand conduc.
Daca intalniti intamplator o proasta de acest fel, trageti imediat pe dreapta si asteptati sa treaca. Intre timp, rugati-va sa pastreze drumul drept...

STUPIDA U. MARITANS AVANSIS
Proasta casatorita cu un barbat bogat este o fosila ramasa din vremea comunitatilor primitive, atunci cand "barbatii procurau hrana iar femeile aveau grija de camin". Barbatii, ca si atunci, continua sa procure cele necesare vietii - in speta, bani - dar schimbarea s-a produs la nivelul proastei, care nu mai are grija de camin, ci de ea insasi.
Proasta casatorita cu un barbat bogat nu iarta nimic - de la saloane de coafura si cosmetica pana la magazinele de care majoritatea oamenilor nici nu stiu ca exista, acolo unde un sutien costa cat salariul pe 2 luni al unui muncitor de la IMGB.
Proasta casatorita cu un barbat bogat are avantaje si dezavantaje. Avantajul este ca nu risti sa te impiedici de ea in concediu, deoarece si-l petrece in Bahamas.
Dezavantajul consta in faptul ca, atunci cand totusi dai de ea, iti va scuipa in cap de la inaltimea tocurilor (cat mai inalte si cat mai subtiri) si-ti va strica astfel cheful pe tot restul anului.
De obicei, in urma unei revelatii, sotul acestei proaste incearca sa-i dea ceva de facut (o afacere) atunci cand isi da seama pe cine are langa el - dar singura consecinta a acestei incercari este nenorocirea definitiva a celor care au curajul sa se angajeze in afacerea cu pricina; si asta, deoarece proastei casatorite cu un barbat bogat nu-i vor mai ajunge banii, ci va dori pe deasupra si NUME sau FUNCTIE, lucruri imposibil de atins in realitate.

STUPIDA U. COMUNITARIS
Proasta de bloc ocupa locul doi ca arie de raspandire in zonele urbane.
Ea exista ca o consecinta a urbanizarii fortate din perioada comunista, si s-a raspandit proportional cu numarul de blocuri. Ca si comportament, poate fi asemanata cu termita (organizeaza colonii care au ca unic scop procurarea hranei) si daca este lasata singura, moare. Proasta de bloc are nevoie de comunicare permanenta cu alte proaste de bloc si are ca trasatura principala interesul pentru vietile altora.
Daca proasta de bloc nu stie ce are in casa vecinul de palier, sau la ce ora se intoarce acesta acasa (si cu cine), moare.
Proasta de bloc este o consumatoare vorace de programe TV subculturale (concursuri de asa-zisa inteligenta, telenovele si emisiuni de umor fara umor) - daca o pana a televizorului se prelungeste prea tare sau apar probleme pa cablul TV, proasta de bloc moare.
Proasta de bloc este specia de proasta care isi aranjeaza cel mai meticulous vizuina nu veti intalni niciodata apartament in care ocuieste o asemenea proasta, fara mileuri, vaze, pesti de sticla si flori de plastic; daca isi pierde aceste obiecte, sau daca-i sunt furate, proasta de bloc moare!

STUPIDA U. PSEUDOCOMUNITAE
Proasta mutata la bloc se afla, dupa unii cercetatori, la originea speciei analizate anterior. Stramutata din mediul rural, unde-si avea originea, proasta de bloc nu poate abandona cateva trasaturi specifice, nici macar la a doua generatie. Proasta mutata la bloc nu are notiunea de "liniste" si va vorbi puternic indiferent de ora si loc. Asa cumdeja stim, nu va vorbi decat lucruri de stricta necesitate (pentru ea), dar o va face incontinuu.
Ne putem astepta de la proasta mutata la bloc sa creasca in balcon gaini sau porumb. Proasta mutata la bloc va sporovai cu cealalta proasta mutata la bloc, tinand usa apartamentului deschisa - pentru ea blocul nu este decat o ulita pe verticala, unde viataisi duce ritmul (aparent linistit) in dulcele stil patriarhal. Daca proasta mutata la bloc va avea nevoie sa arunce mobila veche in sopron, va folosi drept sopron uscatorul comun al blocului, indiferenta la protestele celorlalti locatari.
Au fost semnalate chiar cazuri de proaste mutate la bloc care au crescut porci in dormitor. Tot acestei specii de proasta ii este atribuita si proprietatea de a striga de la balcon, fie la copii fie la sot, ca si prezenta permanenta in acelasi balcon la toate nuntile / inmormantarile / mutarile sau celelalte evenimente majore din viata cartierului. Aparent benigna, proasta mutata la bloc va atrage mereu privirile trecatorilor si-i va face sa simta o acuta nevoie de arma in dotare.

STUPIDA U. COMUNOTRANSPORTIS
Proasta de autobuz (troleibuz, tramvai, maxi-taxi) este o specie viagera, intalnita in toate mijloacele de transport in comun.
Impreuna cu alte proaste de autobuz, aceasta proasta va discuta cu voce tare despre subiectul favorit: Operatia.
Da, proasta de autobuz este Operata sau, daca nu e, va fi cat de curand. Operatia ii confera dreptul suveran de a sta jos intr-un autobuz plin de invalizi, iar ea este gata sa fluture in orice clipa un certificatcare sa-i ateste calitatea de Operata.
Daca aveti ocazia sa calatoriti langa doua sau mai multe proaste de autobuz, puteti fi siguri ca la sfarsitul drumului veti sti totul despre chisturi, ovare extirpate, hernii sau cancere la san. Eventual (dar nu garantat) puteti afla si in ce zile are menstruatie Gina (nu stim inca cine este Gina, dar facem cercetari in acest sens).
Atunci cand nu discuta despre Operatie (a ei sau a altcuiva), proasta de autobuz face opinie publica.
Proastei de autobuz i se atribuie toate situatiile in care controlorii au fost linsati in mijloacele de transport in comun. Proasta de autobuz provoaca intotdeauna un scandal atunci cand cineva de care nu-i place indrazneste sa stea jos (chiar daca autobuzul e gol, sau chiar daca sta si ea jos). Atunci cand este interpelata ("ce te bagi cucoana?" este formula cea mai recomandata), proasta de autobuz lasa privirea in jos sau priveste pe geam si tace.
Sa nu va lasati inselati... e doar o tactica: va injura birjareste cand va cobori si se va simti in siguranta. Proasta de autobuz este cea care a vazut hotii de buzunare,dar nu va avea pareri decat atunci cand acestia au coborat cu portofelele tuturor calatorilor.Oricum, ea i-a vazut prima!

STUPIDA U. COMERCIANTIS (STUPIDA VANDANS)
Proasta de magazin (vanzatoarea) este una din cele mai comune sechele ale regimului comunist.Se aseamana cu Stupida Corporatiis prin faptul ca nu face nimic, dar protesteaza foarte puternic atunci cand i se cere sa iasa din aceasta stare, chiar si atunci cand este chemata sa-si faca datoria, la tejghea.
Tejgheaua, pentru aceasta specie de proasta, este un mic imperiu in care e indicat sa nu calci regulile; nu-ti convine, n-ai decat sa te cari in alta parte. Nu vom detalia aici toate ramificatiile si mutatiile acestei subspecii, dar cateva exemple merita amintite: proasta de librarie, proasta de Alimentara si proasta de ghiseu, toate foarte zgomotoase, foarte obraznice si complet nejustificate.
Viata proastei de magazin, atunci cand este vanzatoare, nu trebuie intrerupta sub nici o forma din monotonie- daca totusi riscati sa faceti asa ceva, nu va mirati ca ati fost serviti cu painea cea mai veche, cu salamul cel mai mucegait sau cu un "n-avem!" sec si enervat, chiar daca marfa ceruta se afla sub nasul Dvs.

STUPIDA U. COMERCIANS (STUPIDA ACQUIS)
Este opusul vanzatoarei, intr-o simbioza incredibila. Vanzatoarea nu poate exista fara cumparatoare, tot asa cum aceasta nu poate exista fara prima. Cumparatoarea este la originea tuturor cozilor din magazine, va intoarce toate rafturile pe dos cercetand defecte si zgaibe, si va sfarsi prin a cumpara o papiota de 0,2RON spre disperarea tuturor celor care-si asteapta randul. Pe langa "Cat costa?" din vocabularul Stupidei Acquis nu lipsesc expresiile "E de piele?" si "Dincolo era mai ieftin".

STUPIDA U. JUVENILIS
Proasta tanara merita analizata in acest tratat deoarece ea este forma primara a tuturor celorlalte subspecii de proaste. Proasta tanara este caracterizata de faptul ca nu citeste niciodata o carte, asculta manele, are gradul cel mai mare de risc la viol (justificat,au aratat cercetarile, chiar daca ea se va mira ulterior) si este lipsita complet de bun gust la orice capitol.
Primeaza aici machiajul, incaltamintea si imbracamintea.
Daca vedeti pe strada o proasta tanara pe tocuri de 14, puteti fi siguri ca tot atatia ani numara. Proasta tanara isi doreste cu disperare sa arate de 35 de ani la 15 si de 12 la 24.
Evident, nici una din aceste incercari nu-i reuseste. Exista referinte si despre proastele tinere "de cartier",dar despre acestea nu se stie decat ca sunt invatate sa dea din buric (bineinteles, numai pe "ritmurile incendiare" ale manelelor sau ale muzicii balcanice) inca de la varste fragede,si ca sunt plesnite peste gura cu sau fara motiv (ceea ce, in ultima instanta, nu este deloc un lucru rau, ci doar la moda).
In sfarsit, de cartier sau nu, proastele tinere, asemenea microbilor, arata toate la fel si, tot ca si microbii, o data contractate se dau duse foarte greu.

STUPIDA U. SUPERMARKETIS MALLUS
Proasta de Mall, cea mai recenta subspecie aparuta, poate fi intalnita in supermagazine si Mall-uri. Activitatea preferata este vorbitul la telefonul celular (o forma tehnologizata de a spune aceleasi si aceleasi prostii, intr-un consum inutil de energie si bani).
Se distinge dupa culorile mov, roz (sau combinatii ale acestora) si par vopsit - indiferent de culoare, vopsit sa fie.
Proasta de Mall are tocuri, indiferent daca stie sau nu sa mearga pe ele, si poseta minuscula (atunci cand poseta este transparenta, va purta in ea neaparat si un pachet de tampoane, ca sa stie tot Mall-ul in ce perioada a vietii se afla).
Daca n-are buze, proasta de Mall si le deseneaza. Acelasi lucru este valabil si pentru ochi. Proasta de Mall nu are creier dar nici nu incearca sa si-l deseneze, spre deosebire de toate celelalte subspecii de proaste care, culmea, o fac. Proasta de Mall nu pricepe mare lucru din ceea ce se intampla in jurul sau, dar nici nu are nevoie sa priceapa.
Reperele ei sunt foarte simple: haiducul de care atarna si masina acestuia, de preferinta MARE. Au fost cazuri in care proastele de Mall si-au incurcat haiducii intre ele, dar nici una din parti nu a sesizat diferenta.
Proasta de Mall tine cura de slabire, ca sa justifice cantitatile industriale de cartofi prajiti cu maioneza pe care le ingera pe teritoriul Mall-ului (singura ei alimentatie, se pare).
Fiind o specie atat de recenta, nu se stie nimic despre viitorul proastei de Mall.
Specialistii au incercat cateva simulari, dar nici una din acestea nu a dat vreun rezultat, astfel incat comunitatea stiintifica, de comun acord, considera ca in general, vietile proastelor de Mall nu duc nicaieri. Nu se stie nimic despre viata lor sexuala si nici nu s-a putut deduce. Aceeasi comunitate stiintifica asteapta cu interes sa afle cum se reproduce proasta de Mall, ca sa afle cateva obiceiuri asa-zis intime ale acesteia.

Text preluat!-jur ca nu mai stiu de unde ca as fi scris da-l pastrasem pe e-mail.

luni, 5 noiembrie 2007

Cronicuta de film-Dupa-amiaza unui tortionar


Dupa-amiaza unui tortionar (2001)
English title: The Afternoon Of A Torturer
Regia Lucian Pintilie
In rolurile principaleGheorghe Dinica, Radu Beligan
Gen Drama
Premiera in Romania 17.05.2002
Produs de Filmex, Studioul de creatie cinem. al Ministerului Culturii

“Sursa literară a filmului este cartea Drumul Damascului, semnată de Doina Jela şi publicată în 1999 la Editura Humanitas. Volumul a fost redactat ca o amplă discuţie la faţa locului, la domiciliul lui Franţ Ţandără, de la marginea oraşului Giurgiu, unul dintre cei mai odioşi torţionari ai regimului comunist din România. Deşi este un documentar-reportaj care se referă la un caz real, pe genericul filmului lucrarea este numită „roman”. „Eroarea”, care putea fi uşor corectată printr-un simplu procedeu tehnic, este extrem de gravă, deoarece strecoară în inconştientul spectatorului falsa impresie că în film, ca şi în carte, nu este vorba despre un personaj şi fapte reale, că ceea ce este ecranizat ţine, cu alte cuvinte, de pura ficţiune. „Eroarea” despre care vorbim are implicaţi negative pe multiple planuri – moral, politic şi ideologic. Cu toate că filmul se vrea o lucrare de ficţiune, prin importanţa istorică a faptelor evocate el nu poate recurge la derogări de la adevăr, la omisiuni, la selecţiuni tendenţioase sau mistificări după cum procedează realmente autorul.”

“Prima secvenţă, ......, ni-i prezintă pe Profesor (Radu Beligan), fost deţinut politic, şi pe o tânără ziaristă (Ioana Ana Macarie).
Cei doi se deplasează cu un tren navetă pe distanţa Bucureşti – Giurgiu pentru a înregistra confesiunea fostului torţionar.
Pe tot parcursul drumului, Profesorul îşi asaltează partenera – total absentă – cu diverse cunoştinţe din domeniile fizicii, astronomiei şi religiei („În univers nu există nimic fără cauză… Toate fenomenele vizibile şi invizibile sunt supuse aceluiaşi principiu, al cauzalităţii… Lumea este plină de miracole pe care mintea noastră nu le mai înregistrează… Quarkul este cărămida fundamentală a creaţiei ş.a.m.d).
Desenează, apoi, două triunghiuri pe praful geamului, specificând că în centrul triunghiului superior (desemnând lumea spirituală) se află divinitatea. Interpretarea lui Beligan este una ştearsă, uşor caricaturală, amintind de Agamiţă Dandanache. Rolul, neconvingător estetic, ca, de altfel, şi alegerea unui apropiat al puterii comuniste, fost membru al C.C. al P.C.R. pentru această interpretare, compromit ideea de fost deţinut politic.
Pe fostul torţionar, Profesorul îl recomandă cu simpatie, chiar cu căldură, ca pe un vechi prieten, sugerând o discutabilă complicitate între călău şi victimă, bagatelizând, totodată, o reală tragedie şi adormind memoria.
Franţ Ţandără este prezentat ca având o ocupaţie ancestrală (albinăritul), prilej pentru Profesor de a-i minimaliza responsabilitatea, de a-l împodobi cu o nemeritată aură mitologică („Omul acesta practică o profesie ancestrală, albinăritul… El nu se lasă, experimentează”).
Însuşi regizorul sugerează că Franţ Ţandără ar fi mai degrabă un caz patologic decât produsul şi unealta unui regim criminal. Ziarista nu depăşeşte nivelul amatorismului, de studentă la o facultate particulară, aflată în practică.
Plictiseala şi dezinteresul sunt ale interpretei, iar nu ale personajului. Aceleaşi consideraţii sunt valabile şi pentru senilitatea şi abulia Profesorului.
În rolul fostului torţionar, a fost distribuit Gheorghe Dinică.
Dialogul cu ziarista, început în casă, se desfăşoară şi se încheie în faţa aşa-zisei ferme, la o masă, prompt împrospătată cu fructe şi sucuri de către nevasta lui Franţ (Coca Bloos).
Franţ Ţandără este dispus să ofere amănunte privind viaţa lui de familie, povesteşte cu plăcere, începând cu perioada copilăriei.
Până în 1944, a fost copil de trupă la regimentul 5 Infanterie din Giurgiu. Când acesta s-a desfiinţat, a început să vagabondeze prin zona Gării de Nord, după care a cochetat cu comunişti, după cum el însuşi mărturiseşte („M-am făcut bolşevic”) şi după cum i se dusese vestea („Du-te la partidu’ tău!”).
Călăul pare a fi generos cu propriile sale amintiri, devenind brusc sentimentalist („Dacă îmi pare rău de ceva, e de o fetiţă… E moartă… O spălam , o pieptănam. Începusem să o îndrăgesc.. Avea tata o soră, cam infirmă, mică, mică de tot. O răţuşcă. Toată ziua tricota cu mâinile alea mici… Am crezut c-a murit de infarct, dar n-a murit”).
Dintr-o dată, devine surprinzător de lucid şi exact în relatări: „Eu am omorât-o… La ungherul acela, acolo l-am pocnit cu toporul în cap” (pe tatăl său, n.n.).
Contradictoriu şi imprevizibil, când vorbeşte despre unicul său fiu redevine sentimentalist, îl podidesc lacrimile: „I-am dat tot şi-i dau tot, numai să nu moară… De la 19 ani e bolnav de ciroză… Este păcatul meu, pe care îl trag”.
Iar despre sine, cu siguranţa că a înţeles totul la timp, conturează un portret tot atât de controversat: „Eu sunt apicultor, doamnă, şi zidar… Eu am ieşit de la psihiatru acum 35 de ani… Statul acesta e un stat de hoţi… N-am plătit nici un ban… Eu am furat.. Şi la garsonieră, la Giurgiu, am făcut la fel… fur tot… dacă e boi….
Eu n-am nici paşaport… Eu am avut ghinion. Nu ştiu limbi străine… nu aveam talent. Şi am rămas în ţară”.
O altă gravă eroare (involuntară?) pe care o comite autorul filmului constă în reproducerea unei replici generatoare de confuzie: „Aş minţi să spun că s-au făcut presiuni asupra mea… Nu eram obligaţi. Eu am făcut. Asta spun şi în faţa lui Dumnezeu”.

Făcându-se că nu aude, schimbând vorba sau tăcând, el face totuşi dezvălui cutremurătoare. Dar reticente şi disparate, insuficient sau deloc speculate artistic („Că am răutate, să ştiţi… s-au umflat testiculele, s-au înnegrit, s-au umflat extraordinar… dar plămânii se desfăcea. Ei scuipa sânge şi murea… N-am rezistat decât trei luni…
M-am eliberat de-acolo în vara lu’ 55… Mă căutau acasă, să lichideze pe unul, pe altul…
Nu am devenit mai milos. Am devenit slab de nervi. Nu mai suport să văd sânge”).
Despre regimul intolerant, totalitar, ca majoritatea românilor de astăzi, în această falsă perioadă de tranziţie (de fapt – a haosului generalizat, ca instrument de manipulare), dezvoltă opinii nostalgice: „Ce, n-am trăit bine în comunism? Nu ne-am descurcat?”.
Uneori are efuziuni paterne („ia uite, a adormit, săracu’) – privindu-l pe Profesor), iar alteori pare bântuit de regrete, de dorinţa de a ispăşi („Eu cred că toţi care au făcut ca mine visează la fel. Visuri rele… Vreau să fiu judecat de tineri, să n-aibă mai mult de 30 de ani… Să fac un bine, că destul rău am făcut”)”.


Mircea Dumitrescu

“In haosul istoriei sale spuse si nespuse, scrise si nescrise, romania nu si-a asumat si dezvaluit inca in mod complet si coerent crimele perioadei comuniste, si nici nu a creat inca o literatura sau o cinematografie care sa o reflecte in mode adecvat. Ultimii ani au dus la aparitia unor creatii care incearca sa depaseasca nivelul reportajului si sa recupereze perioada nu numai in mod informativ dar si in mod spiritual. Este fireasca angajarea in acest curent a unui creator de talia lui Lucian Pintilie, unul dintre regizorii romani de teatru si film cei mai cunoscuti in lume si autorul 'Reconstituirii' - diamant singuratic in peisajul cinematografiei romanesti, capodopera a cinematografiei rezistentei anti-comuniste din Europa de Est, film aproape total necunoscut in occident.Scena de deschidere a filmului se petrece intr-un vagon de tren punand personajele in contextul mozaicului lumii romanesti de astazi - indiferenta, vulgara, superficiala. Pe fondalul ei Profesorul jucat de marele Beligan, filozofeaza pe marginea vietii reale si a spatiului spiritual, reprezentate grafic ca doua triunghiuri legate in echilibruinstabil, si desenate pe fereasta murdara a vagonului. Trenul se opreste. Un fel de stop cadru. In triunghiul incremenit precar al spiritului apare ca prin ceata o figura de pensionar a anilor tranzitiei, jucata de Dinica. Tortionarul.Cele patru personaje ale filmului - Profesorul, Tortionarul, tanara Ziarista care incearca sa recupereze pe media nefiabila a benzii magnetice ororile memoriei si nevasta Oarba a Tortionarului se misca precum niste personaje de teatru, vorbesc fara a comunica in real, cam, ca intr-o piesa de Beckett. In jurul lor lumea reala si lumeaimaginara a personajelor principale se amesteca int-un univers caruia nu-i poti determina clar frontierele. Cadrul cuprinde reprezentarile idealizate ale mintii Profesorului, el insusi o victima a timpurilor, dar despre a carui drama nu aflam nimic, caci si-a creat o sfera de aparare prin reprezentari ale picturilor lui Van Gogh si idealizarea meseriei de apicultor a Tortionarului. In acest decor se misca personajele copilariei si adolescentei Tortionarului, martori muti ai originilor ororii.Cum ne parvin noua, celor ce vizionam filmul imaginea si detaliile ororii? Stilul ales de Pintilie aduce cu cel al filmelor documentare despre Holocaust. Precum in 'Shoah' a lui Lanzman, o voce din off in mare parte a timpului reda in cuvinte ceea ce nu se poate spune incuvinte, in timp ce aparatul de filmat incearca sa confrunte oroarea si inimaginabilul cu realitatea. Deosebirea este ca in filmul lui Pintilie monologul apartine calaului, si nu victimelor sale. De ce calaul vorbeste si victima tace? Este aceasta o incercare de absolvire prin martusire? Reactia celor care asculta marturia pare a fi ca si in cazul multora dintre cei care aud relatari despre Holocaust sau Gulag incredulitate. Dar ce inseamna aceasta incredulitate? neputinta de a cuprinde cu mintea raul, sau poate refuzul unei societati intregi de a-si asuma greselile?O enigma ramine de-a lungul filmului personajul Oarbei. Ce legatura are ea cu povestea vietii Tortionarului? Este poate o parte din ea, poate chiar cum ni se sugereaza unul dintre peronajele active ale dramei, alegand sau alagandu-i-se orbirea ca simbol al inchiderii in refuzul de a comunica, a-l incercarii de a se ingropa in uitare? Scena care ramine insa inscrisa in memorie este cea in care Tortionarul se confrunta cu o multime de fanatici, manipulati de fostii securisti mobilizati in a-l face sa taca pe cel care incearca sa marturiseasca pentru a-si gasi linistea. Este o gramada de adolescenti, violenti si vulgari, in drum spre un meci international, agitand steaguri tricolore si scandand lozinci jumatate patriotarde,jumatate agresive. O fantasma a trecutului sau un avertisment despre o posibila Romanie de maine? Scena aceasta pare sa inchida un cerc. 33 de ani de la finalul din 'Reconstituirea' Pintilie pare sa vrea sa avertizeze ca pericolul linch-ului fizic sau moral mai planeaza incaasupra societatii romanesti.”

Dan Romascanu

“Dupa amiaza unui tortionar-este un film pe care cu siguranta l-ati ratat ca si mine la vremea respectiva pentru ca a rulat numai 1 sau 2 saptamani. Este un film greu digerabil dar necesar despre compromis si liber arbitru. Liberul arbitru iti poate dicta totusi in final si sa recunosti ca ai gresit capital candva. Este un film care arata un sistem. Uneori un sistem organic respinge acea parte pe care nu o mai recunoaste si o ataca prin anticorpi ”

N.A.